Probabil e chestiune de temperament, în parte, şi pur şi simplu te naşti cu ochii ațintiți, aproape mereu, pe linia orizontului. Şi sigur trebuie să aibă legătură şi cu felul în care viața trăită îți modelează viziunea şi atenția – predispoziția ocheadelor, dacă vreți. Iar, în fine, să nu riscăm iresponsabil: are legătură cu fiecare în parte. Are legătură cu ce alegem, predilect: viitorul nedesluşit şi amnezia latentă a ce a fost sau nobilul trecut şi precauția în fața necunoscutului încă de venit? Eu ştiu ce am ales, mai mult sau mai puțin voit, în general, şi cred că îmi e cumva structural ca, în afara unor iruperi fragmentate de amintiri, să nu mă fi preocupat prea mult de trecut. Eu m-am născut pentru galop, şi tot galop am şi învățat. Şi tot alergând înainte am ajuns, în sfârşit, şi înapoi. Iar înapoi, tot aşa, e de mers...
Cred că e doar normal ca, la un moment dat, cursa să slăbească, pasul să încetinească, iar drumul să se îngusteze. Inevitabilul recul vine cu semnele lui. Uneori e intuit prin prisma unor revendicări doar atât de naturale şi spontane ale memoriei – involuntar şi necaracteristic eşti translocat într-un detaliu biografic de care nu te bănuiai. Alteori, reculul e anunțat de o oarecare atmosferă sufletească, care îşi schimbă cadența şi interesele. O astfel de atmosferă, care e mai puțin curioasă, dar mult mai integratoare, caută să pună la loc, armonios, cât mai mult din ce ține de noi şi despre care poate uitasem. În fine, reculul nu e doar prevestit, ci se şi materializează prin mobilizări interioare care, mai devreme sau mai târziu, uneori dificil, alteori instinctiv de simplu, duc la veritabile întregiri de sine. Mai pe româneşte, sufleteşte, poți acum să le iei şi pe alea bune, şi pe alea rele, laolaltă, şi să le pui acolo unde le e locul. Sufleteşte poți să îți faci loc să fii mai bine, mai mult, mai strâns.
Dacă până mai înainte, tot galopând cât mai iute şi mai aprig, te simțeai sleit şi subțiat, dintr-un astfel de recul vei ieşi mai tonic, întreg şi onest. Dintr-un astfel de recul vei ieşi mult mai mult ca tine şi cu tot ce e al tău. Vei ieşi, în definitiv, cel pe care îl căutai tot înainte. Aşadar, dacă toți paşii înainte m-au dus şi înapoi, îmi propun ca de acum, lămurit că în acelaşi timp sunt şi am fost, să urmez un tonic 2 paşi înainte, 1 înapoi.