Nu mă interesează statisticile cu care istoria va captura ultima înfrângere a Universității Craiova în Europa. Drept urmare, nu mă privește că a condus pe AEK cu 2 goluri, acasă la ei, în ditamai capitala elenă, și nici că a primit prelungiri la prelungiri. Nu mă (mai) bulversează nici că autorul și, ulterior, coautorul golurilor lui AEK, în opinia mea, ar fi putut fi eliminat încă din prima repriză – chiar de prin secunda 5,3. Nu mă gândesc la ce ar fi putut fi sau cum ar fi trebuit să fie. N-am de ce.
N-au existat schimbări neinspirate, n-a fost vorba de plimbat agale mingea, doar-doar ne-o salva timpul, nu s-au instalat metehnele românești antifotbalistice imediat după primul gol dat, și nici după al doilea, și în niciun caz n-a fost nicio problemă de mentalitate. Chiar dacă trăirile aferente meciului au rămas în logica secvenței speranță, apoi furie, iar în final resemnare, Universitatea Craiova a arătat fenomenal. Fotbalul lor a fost fenomenal. Atitudinea jucătorilor a fost fenomenală.
Chiar dacă, din nou, istoria va înghiți mecanic doar statistici și câteva clișee ale scorului întors, noi, ăștia care am privit meciul, vom rămâne cu adevărul. Adevărul unui Bancu care a tras după el o întreagă jumătate de teren, al unui Cicâldău pornit și insistent, adevărul unor Etim și Baiaram care au împins în permanență jocul în față, sau al unui Teles care apărea oricând de nicăieri, gata să înscrie. Și, ca să nu ne alintăm iresponsabil, vom rămâne și cu performanțele portarului Isenko, care a scos câteva goluri sigure ale grecilor.
În astfel de condiții, rămânem, în definitiv, cu atitudinea tuturor jucătorilor Universității Craiova, care n-au cedat nicio clipă și nu și-au aplecat capul în fața nimănui. N-au avut nici trac, nici vreo reținere de echipă mică. Din contră. Au avut tot ce le trebuie așa încât să nu ne intereseze nici scorul prea banal, nici că au jucat în Europa. Puteau să facă același meci pe un maidan în Bărăgan: tot ne-am fi declarat, pentru o seară și fără nicio problemă, parafrazând, Craioveni de mici.
Asa e, n-au avut trac sau probleme de mentalitate. A fost prostie pura. Au facut pur si simplu cacatul praf, ca niste diletanti, impotriva unei echipe deja calificate, fara miza serioasa.